Să te îndrăgosteşti pe ritm de "Ballade for Adeline"

Iubirea mea, când te-am cunoscut, aveam sufletul obosit şi-l simţeam scurgându-se prin vârfurile degetelor...eram ca o frunză uscată, ca un copac gol în plină iarnă care-şi aştepta trezirea la viaţă...mi-e greu să uit unde a început totul...ştiu doar că m-am trezit iubindu-te în ritm de Richard Clayderman (Ballade 4 Adeline)...suav ca o partitură divină...cu grija unui suflet fragil...cu zgomot de note muzicale ca de fâlfâit de aripi de îngeri...şi totul mi se părea ca într-un etern joc de darts, care mai de care să lovească direct la ţintă...mai aproape şi mai aproape... Auzi, iubirea mea, şipotul clapelor de pian?cât de inconstant lovesc ele sunetul? Oh, dragul meu, zâmbeşte-mi, de nu...ai avea un zâmbet lipsit de valoare...iubeşte-mă, altfel iubirea mea va fi doar o carcasă goală pe care ţi-o dăruiesc, săruta-mă, altfel aş rămâne acelaşi veşnic iceberg netopit, strânge-mă în braţe, altfel aş începe sa plâng...râde-mi, altfel o sa fiu tristă...ia-mă de mână, altfel m-aş rătăci în neantul acestei lumi..."în dragoste ori ambii pierd, ori ambii câştigă"...priveşte-mă în ochi pentru că altfel aş muri când aş constata că jocul nostru e unul cu o miză pierdută din start...aş muri să constat că viaţa mea fără tine ar fi ca o umbră a ceea ce ar fi putut fi...nu vreau să mă trezesc în întuneric acolo unde ştiam că există lumină...nu vreau ca aceste sunete divine să picure în sufletul meu ceară de regrete pentru că atunci aş avea doar o iubire arsă din temelii...ar rămâne o iubire distructivă în locul uneia constructive...şi ...ce se va întâmpla cu mine????? ...păi... o sa se întâmple că va fi un târziu al târziului, o sa se întâmple că văd mereu jumătatea goală a paharului, o să se întâmple că secunda va fi mereu cu o secundă în faţă grăbindu-mi paşii spre capăt...m-aş trezi visând că visez...totul ar fi ca o repetiţie a ultimei clipe alături de tine...aceeasi clipă fără de care nu voi mai refuza să trăiesc, acea clipă-umbră...acea clipă-viaţă...te-aş iubi şi atunci când voi păstra în sufletul meu doar urmele de paşi a ceea ce a fost...ti-aş zări privirea oriunde ...te-aş iubi necontenit fără să învăţ vreodată să te uit...şi cu toate astea te-aş mai aştepta o viaţă...pentru că te iubesc pentru atâtea vieţi date-napoi, nu înainte...